Presentasjon lastes. Vennligst vent

Presentasjon lastes. Vennligst vent

ANALIZA SI CONTROLUL MEDICAMENTULUI

Liknende presentasjoner


Presentasjon om: "ANALIZA SI CONTROLUL MEDICAMENTULUI"— Utskrift av presentasjonen:

1 ANALIZA SI CONTROLUL MEDICAMENTULUI
CURSUL 3

2 Puterea rotatorie [α m]λ t → puterea rotatorie specifica α D20(±5) = puterea rotatorie specifica a unui lichid [α m]D 20 = puterea rotatorie specifica a unei substante in solutie Puterea rotatorie se masoara cu ajutorul polarimetrului Puterea rotatorie specifica [αm]λ t → rotatia planului luminii polarizate [rad] determinata de un strat cu grosimea de 1 m dintr-un lichid sau o solutie care contine 1kg de substanta active intr-un m3 de solutie masurata la temperatura t si lungimea de unda λ -Unitatea de masura in S.I. este [rad∙ m3/kg]SI -in practica se foloseste ca unitate de masura [milirad m3/kg] -FRX defineste aceste unitati conventionale (care se folosesc in practica) Puterea rotatorie (α D20) a unui lichid reprezinta unghiul de rotatie a planului luminii polarizate, exprimata in grade, la temperatura de 200C (±5), la o lungimea de unda D= 589,3 nm, corespunzatoare radiatiei D monocromatice a Na pe un strat cu grosimea de 1 dm .

3 Puterea rotatorie specifica a unei substante in solutie [α ]D 20 →marimea unghiului de rotatie α a planului luminii polarizate, exprimat in grade, la temperatura de 200C (±5) la o lungime de unda care corespunde radiatiei D monocromatice a Na masurata pe solutia substantei de analizat care corespunde la 1g/cm3 de substanta. Se exprima in [1g/ml] Puterea rotatorie specifica a unui lichid → marimea unghiului cu care este rotit planul luminii polarizate care corespunde radiatiei D monocromatice a Na la temperatura de 200C masurata pentru un strat cu lungimea de 1dm raportat la masa volumica. Se exprima in [1g/cm3] D.p.d.v. a controlulului medicamentului polarimetria permite determinarea cu o sensibilitate de ±0,05 unitati de grad si cu o aproximatie de ±0,05 0C

4 Inainte de orice determinare polarimetrica aparatul se aduce la punctual 0 cu tubul polarimetric inchis la ambele capete. In cazul unei solutii a unei substante aducerea aparatului la 0 se face cu tubul polarimetric umplut cu solventul. Daca substanta este solida se cantareste la balanta analitica o anumita cantitate de substanta in balonul cotat Daca solutia nu este limpede→se filtreaza dupa care se fac determinarile pe solutia limpede Se fac 5 citiri la polarimetru dupa care se face media acestor citiri, notand cu ± sensul de rotire.

5 [α ]D 20 = α /l∙ρ0 →formula de calcul pentru puterea rotatorie specifica pentru lichide, unde:
α= marimea unghiului cu care este rotit planul luminii polarizate l = lundimea tubului polarimetric (dm) ρ0 = masa volumica la temp de 200C exprimata in g/cm3 [α ]D 20 = α ∙100 /l∙c → formula de calcul pentru puterea rotatorie specifica pentru substante in solutie, unde: α= marimea unghiului cu care este rotit planul luminii polarizate l = lundimea tubului polarimetric (dm) c= concentratia solutiei in substanta de analizat (exprimata in procente de masa/ volum)

6 Aplicatii in Controlul medicamentului:
c = α ∙100 /l∙[α ]D 20 → daca cunoastem puterea rotatorie specifica a unei substante intr-un anumit solvent, la o anumita temperatura, si o anumita lungime de unda putem afla concentratia unei substante necunoscute, unde: α= marimea unghiului cu care este rotit planul luminii polarizate l = lundimea tubului polarimetric (dm) [α ]D 20 = puterea rotatorie specifica (tabele) Aplicatii in Controlul medicamentului: - identitate; -puritate; -dozare. Daca cunoastem puterea rotatorie specifica [α ]D intr-un lichid, masurand unghiul de rotatie, putem afla concentratia substantei analizate.

7 n=indicele de refractie
Cand un fascicol de lumina monocromatica patrunde dintr-un anumit mediu cu o anumita densitate optica intr-un alt mediu cu o alta densitate optica , radiatia monocromatica poate suferi 2 fenomene diferite: o reflexie (se intoarce inapoi sub acelesi unghi –unghiul de incidenta i) si o refractie (strabate mediul si se apropie de normal (unghi de refractie r) n= sin i/ sin r = viteza luminii in vid/ viteza luminii in substanta de analizat n=indicele de refractie i = unghiul de incidenta r = unghiul de refractie Daca i=900 si sin i=1 →marimea unghiului de refractie este maxim. Dupa acest principiu este construit un refractometru

8 -indicele de refractie este o caracteristica pentru fiecare substanta
-reprezinta criteriu de identitate, puritate si poate fi valorificat pentru determinari cantitative -indicele de refractie este o caracteristica pentru fiecare substanta -la o anumita temperatura (200C) si o anumita lungime de unda (589.3 nm) FRX noteaza indicele de refractie cu nD20 Indicele de refractie nD20 depinde : -de temperatura -lungimea de unda -presiune -natura substantei -natura solventului In cazul unei solutii daca mentinem toti factorii de mai sus constant , singura variabila este concentratia→ s-a constatat ca exista proportionalitate intre valorile indicelui de refractie si concentratie →constanta poate fi utilizata ca si criteriu de identitate, puritate si dozare.

9 n= indicele de refractie a solutiei pe care o analizam
Se poate intocmi o curba de etalonare folosind ca etalon o substanta pura. Se reprezinta variatia indicelui de refractie nD20 in functie de concentratie. Pentru o proba necunoscuta citim prin extrapolare valoarea concentratiei utilizand indicele de refractie. Cg%= (n-no) /F, unde n= indicele de refractie a solutiei pe care o analizam no= indicele de refractie a solventului pur F = factor refractometric si care arata cresterea medie a valorii indicelui de refractive atunci cand concentratia creste cu 1g%. Se ia din tabele sau se determina experimental. refractia specifica = indicele de refractive a solutiei analizate (n) [n] =[ (n2+1)/ (n2+2)] ∙1/d (ρ) →formula Lorenz-Lorenz  Este utilizata pentru aflarea identitatii si puritatii unei substante

10 Refractia molara Atat refractia specifica cat si cea molara constituie un criteriu de determinare, de dozare. Determinarile refractometrice sunt foarte avantajoase si permit o determinare rapida si economica (necesita cateva picaturi de substanta) Aditivitatea → poate fi valorificata cand avem o solutie cu 2 componente a caror solubilitate, in solvent diferiti, este diferita. n AB= nA +nB Apa Alcool Ex. Rp/ Urotropina (1) Bicarbonate (2)

11 a1/ V1 (separare d.p.d.v. a solubilitatii lor)
Cantarim o anumita cantitate a1 care contine cei doi componenti, o dizolvam intr-un volum exact V1 ml de alcool, agitam pana la dizolvarea urotropinei (bicarbonatul nu se dizolva in alcool).Aflam cant. de urotropina/ comprimat. a1 = pulbere cantarita la balanta analitica care contine ambele componente (urotropina si bicarbonat) V1 = volumul de alcool C g%alcoolica 1 = (n1alc - n0alc)/F1alc , unde n0alc =indicele de refractive a alcoolului C………………100 ml x…………………a1 x………………V1 ml y…………………A y = (n1alc- n0alc ) ∙V1 ∙A/ F1alc ∙100∙ a → cantitatea de urotropina pe comprimat

12 a2/ V2 daca facem o noua cantarire, presupunem ca valoarea cantarita la balanta analitica din proba (a2)care contine cele 2 componente si o dizolvama intr-un volum exact de apa V2 avem o solutie care contine ambele component (urotropina si bicarbonat). a2 = pulbere cantarita la balanta analitica care contine ambele component (urotropina si bicarbonat) V2 = volumul de apa na1,2 - n0 =( na1 - na0 ) + ( n a n0) (1) C g%apa 1 = n1a- n0a/ F1a (4) pentru urotropina C g%apa 2 = n2a - n0a/ F2a (3) pentru bicarbonat Din (1) →(n a2 - na0 ) =( na1,2- na0) -( na1 - na0) (2) Pe (2) o inlocuim in (3) C g%apa 2 =( na1,2- na0) -( n1a- n0a )/ F2a C g%apa 2 =( na1,2- na0) / F2a - C g%apa 1 ∙ F1a citind indicele de refractie a solutiei, care contine ambele componente, calculam concentratia unei componente si putem concentratia celeilalte componente. Indicele de refractie se poate utilize si la amestecuri ternare

13 Indici oficinali FRX Indicele de aciditate = numarul de mg KOH necesar pentru a neutraliza acizii liberi din 1g proba de analizat Indicele de ester = numarul de mg KOH necesar pentru a neutraliza acizii grasi rezultati din saponificarea a 1g proba de analizat Indicele de hidroxil = numarul de mg KOH echivalent cu acidul acetic consumat prin acetilarea a 1g proba de analizat. Indicele de iod = numarul de g I2 fixat de 100 g proba de analizat Indicele de peroxid = numarul de ml de Na2S2O3 ∙10-2 M oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin actiunea peroxizilor din 1g proba de analizat Indicele de saponificare = numarul de mg KOH necesar pentru neutralizarea tuturor acizilor, a acizilor liberi si a celor rezultati prin saponificarea a 1g proba de analizat

14 Constante: -punctul de fierbere -punctual de topire
-punctual de picurare -punctual de congelare -intervalul de distilare

15 Figura 2.1. Principiul volumetriei
. PRINCIPALELE METODE DE ANALIZA UTILIZATE IN LABORATOR. CONSIDERATII TEORETICE SI PRACTICE 2.1. METODE TITRIMETRICE VOLUMETRICE 2.1.1 Principiu Metodele titrimetrice volumetrice, numite in continuare volumetrice, reunesc metodele chimice de analiza in care analitul din solutia de analizat se determina cantitativ prin masurarea volumului de reactiv de concentratie cunoscuta, care se aduce in cantitate stoechiometrica peste acesta (Figura 2.1). Figura 2.1. Principiul volumetriei

16 La baza oricarei metode chimice de analiza sta o reactie chimica:
xX + yY uU + vV +…… care, pentru a putea fi utilizata in volumetrie, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa fie cantitativa — transformarea, practic totala, a partenerilor de reactie (X, Y) in produsi de reactie (U, V, etc.); reactia sa fie simpla, cu mecanism cunoscut, fara reactii secundare; sa aiba viteza mare de reactie; la punctul de echivalenta, concentratia substantei de determinat (analit) nu se mai poate sesiza: evidentierea neta a punctului final de titrare. In cursul reactiei chimice are loc practic un transfer al unei particule P (ioni, molecule, electroni) intre analit si titrant: X <->U + P Y + <->V X+U<->U+V

17 In volumetrie se lucreaza cu mai multi termeni, definiti schematic in tabelul 2.1.
Definitie Observatii Analit Substanta chimica specifica al carei continut in proba se poate determina prin titrare Solutia de concentratie bine cunoscuta care se adauga in volume masurate cu instrumente volumetrice exacte (de exemplu, o biureta) Alte denumin titrant, solutie standard, solutie volumetrica" Solutie titrata Substantb standard pri mar Substante folosite la: -obtinerea solutiilor titrate direct prin cantarire - stabilirea concentratiei unei solutii titrate Alte denumiri: substant5achimicá de referintä, titrosubstantä Solutie standard primar Solutia standard obtinuta dintr- o substanta care indeplineste conditiile unui standard primar Alta denumire: solutie standard de referintä Solutie standard secundar Solutia standard obtinuta dintr­-o substanta care nu indeplineste conditiile unui standard primar, concentratia exacta stabilindu-se fata de un standard primar. lndicatori Substante chimice adaugate sistemului care sufera schimbari usor de observat (de exemplu, culoarea) dupa ce titrantul a reactionat complet Cu analitul Punctul de echivalenta, PE Punctul la care numarul de particule (echivalenti) ai solutiei titrate este acelasi cu Este posibil sa apara mai multe puncte de echivalenta in

18 Termen Definitie Observatii numarul de particule de analit, punct sesizabil pun modificarea unei proprietati a sistemului corelata cu realizarea echivalentei chimice. aceeasi titrare. Punctul final, PF Volumul de titrant necesar sesizarii PE si reprezinta estimarea experimentala a PE. 0 titrare este terminata cand se ajunge la punctul final unde Ideal, PE trebuie sa fie identic cu PF. Cand nu se poate realiza acest lucru, vorbim de o este evaluat consumul de substanta titrata. supratitrare — se introduce o eroare de titrare. Stoechiometrie Relatia mol / masa Intre reactanti Si produsi de reactie Determinarea concentratiei solutiei titrate folosind o Standardizare substanta chimica de puritate ridicata (standard primar) sau o solutie titrata deja standardizata

19 Reactivii in volumetrie
Standardul primar folosit in titrimetrie trebuie sa aiba urmatoarele proprietati: puritate mare masa molecularä mare pentru ca erorile de cintarire sa fie cat mai reduse stabilitate in aer si in solutie nehigroscopic solubil in solventul folosit la titrare sa reactioneze rapid si stoechiometric cu analitul de interes, fara reactii secundare cost cat mai redus Numarul substantelor cu aceste proprietäti (tabelul 2.2) este redus, in practica folosindu-se substante care indeplinesc cele mai multe dintre conditille enumerate. In titrimetrie se folosesc urmatoarele tipuri de titranti: Solutii standard primar — se obtin prin cantarirea directa a unui standard primar Solutii standard secundar — se obtin din substante chimice care nu corespund criteriilor specifice unui standard primal, dar sunt standardizate cu ajutorul unui standard primar Substante ca hidroxidul de sodiu sau acidul clorhidric nu pot fi folosite la obtinerea unor solutii standard primar avänd o puritate variabila;

20 Tabelul 2.2. Standarde primare §i utilizarea lor in titrimetrie
din acestea se obtin solutii standard secundar care, dupa standardizare, pot fi folosite la standardizarea altora c. Solutii standard diluate — sunt obtinute prin diluarea solutiilor standard primare si secundare standardizate Tabelul 2.2. Standarde primare §i utilizarea lor in titrimetrie Standard primar Tipuri de titrimetrie Utilizare Ftalat acid de potasiu, KH(08H404) Acido-bazica Standardizarea solutiei de hidroxid de sodiu si de acid percloric in mediu de acid acetic glacial Standardizarea solutiei de tiosulfat de sodiu lodat de potasiu, KI03 Redox Zinc metalic, Zn Complexometrie Standarizarea solutiei de EDTA Clorura de sodiu, NaC1 Prin reactii de precipitare Standardizarea solutiei de azotat de argint

21 Detectia in titrimetrie
Sesizarea PE se poate face prin mai multe metode (figura 2.2), cele mai des intilnite fiind metodele vizuale. Detectia in volumetrie Metode Modificarea unci instrumentale insusirii fizice a (volurnetria fizico- chimica) participantilor la reactia chimica Figura 2.2. Metode de detectie in titrimetrie

22 In titrimetria chimica detectarea PE are la baza o reactie secundara mire titrant si a substantá numita indicator adaugata sistemului, reactie care are loc dupa consumarea completa a analitului. Indicatorul va suferi o schimbare care poate fi detectata (de exemplu, modificarea culorii): Analit+Titrant PE (cantitate stoechiometrica) Indicator +Titrant  PF Culoare Culoare 2

23 La PF sesizarea schimbarii se face dupa ce a reactionat o cantitate
suficienta de indicator cu titrantul, ideal aceasta cantitate trebuie sa fie foarte mica. In titrimetria fizico-chimica, se masoara cu ajutorul instrumentelor o insusire fizica a sistemului, cum ar fi: diferenta de potential, conductibilitate, intensitate de curent, absorbanta etc., corelata cu modificarea concentratiei analitului sau produsului de reactie in timpul titrarii. Curba de titrare permite determinarea directà a PE si reprezinta variatia semnalului masurat in functie de volumul de titrant adaugat. In cazul multor instrumente, aceasta se inregistreaza automat pe masura ce are loc titrarea. Titrarile bazate pe modificarea unei insusiri fizice a solutiei in cursul reactiei chimice sunt rare (de exemplu, reactia dintre acidul oxalic si permanganat de potasiu când are loc modificarea culorii datorita consumarii permanganatului).

24 Clasificarea metodelor volumetrice
Clasificarea metodelor titrimetrice volumetrice se realizeaza dupa mai multe criterii (modul de executie a titrarilor, reactia chimica, modul de detectie a punctului de echivalenta, natura solventului in care are loc reactia). In continuare, tratarea metodelor volumetrice se va face in principal tinand cont de clasificarea in functie de reactia chimica, intr-o abordare coroborata cu celelalte principii de clasificare, accentuand metodele cu aplicabilitate curenta in laborator. In functie de reactia chimica, metodele titrimetrice se impart in: titrimetria prin reactii acido-bazice in mediu apo si neapos - titrimetria prin reactii cu formare de combinatii complexe (complexometria) titrimetria prin reactii de diazotare (nitritometria) - titrimetria prin reactii de precipitare - titrimetria prin formare de compusi greu disociati - titrimetria prin reactii intre neelectroliti - titrimetria prin reactii redox (redoxometria)

25 2.1.2 Volumetria prin reactli acido-bazice (protometria)
Volumetria prin reactii acido-bazice in mediu apos Se bazeaza pe reactii de neutralizare a acizilor cu baze, respectiv, a bazelor cu acizi din medii apoase. Titrosubstante Ca titrosubstante, in volumetria acido-bazicä se utilizeazá: acidul oxalic — (COO H)2 • 2 H20 Eg = 63,034 - biiodatul de potasiu — KH(I03)2 Eg = 156,57 acid benzoic — C6H5COOH Eg = 122,12 - carbonatul de sodiu — Na2CO3 Eg = 52,99 boraxul — Na2B H20 Eg = 190,68 - iodatul de potasiu — KI03 Eg = 35,667 Indicatori acido-bazici (de pH) Se disting mai multe grupe de indicatori: indicatori de culoare indicatori de fluorescentà indicatori turbidimetrici indicatori de adsorbtie

26 Figura 2.3. Indicatori acido-bazici si domenii de viraj
lndicatori de culoare Sunt cei mai utilizati in volumetria acido-bazica. In figura 2.3 sunt prezentate domeniile de viraj ale catorva indicatori acido-bazici utilizati in volumetrie Figura 2.3. Indicatori acido-bazici si domenii de viraj

27 Indicatori turbidimetrici
Sunt indicatorii care-si schimba brusc solubilitatea in functie de pH­ul solutiei. In general acestia sunt substante coloidale care la punctul de echivalentä coaguleaza. Se utilizeaza in cazul solutiilor colorate sau la dozarea acizilor si bazelor slabe. Intervalul lor de viraj este ingust si puternic influientat de temperaturä (ex. izonitrozoacetil p-aminobenzen). Indicatori de adsorbrie Sunt substante care se adsorb (desorb) pe (de pe) suprafata unor coloizi ce se formeaza in timpul titrarii concomitent cu schimbarea culorii la punctul de echivalenta (exemplu, galben de tiazol). Indicatori de fluorescentd lndicatorii de fluorescentá sunt acei indicatori care la o anumitã valoare a pH-ului, in lumina ultravioleta devin fluorescenti sau Ii pierd fluorescenta si sunt utilizati in cazul solutiilor puternic colorate sau a celor netransparente (Ex. tetrabromfluoresceina, albastru de timol, fluoresceina eozina, etc.).

28 Aplicatii ale protometriei in mediu apos
Metoda se bazeaza pe o reactie cu schimb de protoni, folosind fie o solutie titratä de acid pentru dozarea substantelor cu functie bazica fie o solutie titratà de baza tare pentru determinarea substantelor cu functie acida. Se aplica substantelor medicamentoase care sunt acizi sau baze relativi tan, solubile in apa sau in solventi miscibili cu apa. dozarea acizilor tari: HCI, H2SO4, HNO3 etc. dozarea bazelor tari: hidroxizi alcalini, hidroxizi alcalino-pãmântosi acizi organici: acid acetic, benzoic, boric, nicotinic, barbituric etc. baze organice: amoniac, urotropina, meprobamat etc.

29 Apa prezintä ca mediu de reactie o serie de dezavantaje:
Volumetria prin reactii acido-bazice in mediu neapos Apa prezintä ca mediu de reactie o serie de dezavantaje: - multe substante medicamentoase sunt insolubile in apä este un solvent care niveleaza taria "acizilor tari" si a "bazelor tari" fäcãnd imposibilâ titrarea acestora din amestecuri utilizänd metode directe nu poate releva functiile acide sau bazice ale unor substante in asa fel inc6t sá fie titrabile, dozarile directe de acizi sau baze putandu-se face daca aciditatea, respectiv, bazicitatea corespund unei Ka >10-6 si Kb > 1O-6. Protometria in solutii neapoase este indicata ca metoda cantitativa in determinarea substantelor medicamentoase inca din 1955 (Farmacopeea Statelor Unites XV).

30 Domeniul de aplicare este mult mai larg decat in cazul mediului
substante medicamentoase - acizi sau baze slabe sau foarte slabe substante neutre in mediu apos determinarea diferentiata a amestecurilor cu polaritati acide sau bazice apropiate Protometria in mediu neapos pe langa faptul ca a extins posibilitatile de determinare cantitativa la un numar foarte mare si divers de substante a adus si o interpretare progresista a acestor procese. Teoriile protonica si electronica considera ca fiecare substanta se caracterizeaza printr-o aciditate sau bazicitate proprie, intrinseca dependenta de structura moleculara a substantei polare, independenta de solvent. Proprietatile acide sau bazice ale substantei sunt relevate in solutie, solventul constituind prin actiunea sa de modificare a aciditatii sau bazicitatii intrinsece, un factor extrinsec.

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53

54

55

56

57

58

59

60

61

62 Avantajele dozarii in solventi neaposi
-Majoritatea substantelor medicametoase (acizi sau baze foarte slabe putin sau insolubile in apa ) pot fi titrate (dozate) cu acizi sau baze relative tari in solventi neaposi anhidri in care, de obicei, sunt mai solubile -Titrarea poate fi extinsa si la substantele care in solutii neapoase sunt neutre -Cel mai important este solventul -Prin utilizarea corecta a unor amestecuri de solventi neaposi pot fi dozate amestecuri de substante organice medicamentoase cu polaritati acide sau bazice apropiate -Metoda poate fi aplicata si la dozarea substantelor medicamentoase slab acide sau bazice din forme farmaceutice -Solventii neaposi avand o tensiune superficiala mica, picaturile care se strang din biureta au volum mic →erori mici de titrare -Dozarile in mediu neapos permit titrari la diferite temperature cu evidentierea punctului de echivalenta cu ajutorul indicatorului sau prin metode fizice (potentiometric, voltametric)

63


Laste ned ppt "ANALIZA SI CONTROLUL MEDICAMENTULUI"

Liknende presentasjoner


Annonser fra Google